Constantin Bacalbașa (1856-1935) a fost un jurnalist, memorialist și om politic, cunoscut ca unul dintre promotorii presei românești, din postura de membru fondator și președinte al Sindicatului Ziariștilor, și renumit pentru crearea celei mai pitorești fresce literare a Bucureştilor de altădată.
Constantin s-a născut la 21 august 1856, primul copil al unei familii în care talentul literar era la el acasă: Ion și Anton Bacalbașa, frații lui Constantin, au ajuns și ei scriitori și jurnaliști cunoscuți. Și-a petrecut copilăria la Brăila, unde a urmat clasele primare și primele clase gimnaziale. În 1871, tatăl său, Costache Telescu Bacalbașa, șeful poliției locale, l-a adus în București pentru înscrierea la Liceul „Sf. Sava“. Atunci a locuit o scurtă vreme la Hotelul Concordia, într-unul dintre apartamentele în care se spune că a avut loc istorica dezbatere din noaptea de 23-24 ianuarie 1859, care a precedat Unirea Principatelor. A urmat apoi cursu­rile Facultății de Drept, la care a renunțat după doi ani, în 1879, pentru a-și începe activitatea de ziarist.
A fost prim-redactor la ziarul Adevărul, apoi la Dimineața, însă cea mai mare parte a carierei sale jurnalistice s-a concentrat în paginile celui mai important cotidian național al epocii, Universul. A fondat ziarele Țara, Patriotul, Românimea, iar articolele sale au apărut în multe alte publicații: Emanciparea, Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Literatorul, Lupta, Națiunea. A fost membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, și, din 1919, președinte al Sindicatului Ziariștilor. În paralel și-a explorat și latura pamfletară, fondând revista umoristică săptămânală Ghiță Berbecul. Împreună cu frații săi Ion C. Bacalbașa și Anton Bacalbașa a scris volumul de proză satirică intitulat Pardon.
În perioada 1927-1932 s-a dedicat redactării celor patru volume care compun seria Bucureștii de altădată, o lucrare plină de farmec, cu valoare documentară incontestabilă, despre Bucureștiul anilor 1800. Printre celelalte scrieri ale lui Constantin Balcalbașa se numără Capitala sub ocupația dușmanului (1921), 1001 feluri de mâncări (1934), Chestia cârciumarilor, Răvașe de plăcinte și Peticul lui Berechet.